Am remarcat deja în această pagină editorialul din numărul 7 al revistei Apostrof, semnat de Marta Petreu. Tema abordată e de mare și neliniștitoare actualitate (atacul lui Ion Simuț împotriva revistelor literare), iar răspunsul Martei Petreu e antologic: foarte bine scris, tăios ca o lamă de cuțit și impecabil ca argumentație. De aceea îl propunem pentru rubrica noastră Efectul de ecou din acest număr. Din motive de spațiu, reproducem aici doar un fragment din acest editorial care se întinde pe două pagini de revistă, dar recomandarea noastră este să fie citit în întregime:
„Apoi I. S. se întreabă, retoric, de ce nu mor revistele literare, adică, brutal, de ce dă statul bani pentru cultura scrisă. Doamne ferește să ajungă vreodată în vreo poziție de conducere, mi-am spus, citind și minunea asta strălucind de-o neagră răutate. Dl I.S. ignoră faptul că toate țările europene își finanțează cultura, adică identitatea. Ba finanțează chiar și cultura altor țări, adaug iute, și dau două exemple: 1. Germania finanțează din fonduri publice inclusiv o revistă în română, pentru scriitorii români din Germania și din toată Europa; 2. din 1990 și până astăzi, foarte mulți scriitori români au participat, pe banii celor care au făcut invitația, la tot felul de evenimente literare internaționale; și adaug, cu mare plăcere: foarte multe asemenea evenimente literare au constat în lecturi de poezie.
Nu cred că, la acest articol, pe I. S. l-a mâncat grija pentru bugetul național; că, dacă ar fi fost așa, ar fi pledat pentru recuperarea banilor de la persoanele condamnate pentru furt, și nu s-ar fi legat de cheltuielile, infime, pe care le face România pentru a avea o cultură scrisă. Investind în cultura scrisă, așa cum este ea, și în orice formă a culturii din țară, România investește în identitatea ei de astăzi și de viitor. Cu alte cuvinte, face o investiție pe termen lung. După părerea mea, nu investește destul. După toate semnele, I.S. are nostalgia vremurilor ordonate, austere și autoritar dirijate dintr-un regim politic revolut. În plus, se află într-o teribilă și permanentă confuzie a criteriilor (nu mă pot abține, dau un exemplu din «Literaturile române postbelice», unde confundă scriitor mare cu scriitor cu succes la public. Să fim serioși. După criteriul acesta, cel mai mare scriitor român ar fi Adrian Păunescu. În plus, dacă succesul ne-ar fi mânat pe noi, scriitorii, la luptă, ne-am fi făcut fotbaliști și manechini…)
La ce sunt bune revistele literare, iar dl I.S. nu a aflat încă? Ele sunt sistemul circulator al organismului mare care este cultura noastră națională. Salvează trecutul și fac din el prezent și viitor. Modelează prezentul. Modelează viitorul. Cu alte cuvinte, participă din plin la crearea culturii naționale și a conștiinței-de-sine a culturii naționale. Conștiința-de-sine a culturii naționale la care dl I. S. n-a ajuns încă.“
Vorbeam despre caracterul polemic al intervenției Martei Petreu. Ar fi de subliniat aici că acest text al său ni se pare exemplar pentru acea categorie de scrieri născute ca reacție, pe o buclă negativă, la o opinie eronată și de rea-credință; se observă ușor că autoarea s-a simțit ultragiată, pe nedrept atacată și greșit judecată de Ion Simuț; iar aceste sentimente s-au transformat într-o sursă de energie verbală sui-generis, capabilă să inspire, să însuflețească și să fortifice exponențial replica ei textuală.
