Dan Barbilian și bacalaureatul din 1937

Desemnarea conferențiarului universitar Dan Barbilian în funcția de președinte al comisiei de bacalaureat în vara lui 1937, la Sibiu, este un eveniment semnificativ pentru familia Barbu /Barbilian: „în iunie 1937 ne-am despărțit pentru prima dată de când ne-am căsătorit”, spune Gerda Barbilian în cartea ei de amintiri despre Ion Barbu (1979, 220), „nu puteam să-l însoțesc, având încă obligații școlare”. Micul exil de două săptămâni este resimțit cu intensitate de poet. Cazat la hotelul „Împărtatul Roman” (Roemischer Kaiser), trimite mai multe scrisori, cărți poștale și telegrame Gerdei, în care spune că „bacalaureatul e obositor, deși până acum n-a început corvoada cea mare”, interesându-se mai cu seamă de câinii săi. Sibiul i se pare „scump”, un fel de Kottbus – oraș al socrilor, iar „profesorii, în general, băieți buni. Din păcate, unii cu legături locale”.

Pe acest fundal se declanșează conflictul dintre intransigența poetului și interesele locale, după cum reiese dintr-o scrisoare publicată în aceleași Amintiri, către directorul Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, o scrisoare dublă – ce conține și mărturia unui coleg de comisie, potrivit căreia un profesor al liceului, Cucuianu, ar fi modificat calificativul din fișa pedagogică a unui candidat. În scrisoarea către director, Dan Barbilian este indignat de seria de ilegalități, vorbind despre „meschina infracțiune” a profesorului de matematică Traian Cucuianu, „un impostor”, dar și de atitudinea ambivalentă a directorului: „Nimic nu vă îndreptățea să nu ne puneți numaidecât la dispoziție sala ce ni se cuvenea (…) îmi datorați de la început lămurirea poziției D-stră față de noi, ca părinte al unuia dintre candidați, fapt pe care l-am aflat din întâmplare abia duminică seara. Sper că a fost o omisiune, altfel ar trebui să-l numesc: indelicateță. Această calitate de părinte al unuia dintre candidați vă interzicea orice raport cu membrii comisiei, cum ar fi de exemplu găzduirea unuia dintre ei, sau conversația D-stră, oferită în rații copioase președintelui, pe când ștampila și iscălea în cancelarie, distrat, hârtia”.

Această atmosferă va fi, de altminteri, descrisă într-un Raport oficial adresat Ministerului, cu privire la desfășurarea examenului de bacalaureat, document inedit, principal subiect al rândurilor de față.

Pentru a nuanța contextul, trebuie făcute câteva observații cu privire la bacalaureatul interbelic, substanțial diferit de reprezentările de astăzi ale acestui examen. În primul rând, era un examen cu taxă, din care era plătită comisia de 7-8 profesori plus secretariat, condusă de un universitar și alcătuită din profesori secundari. După prima zi, ocupată de achitarea taxelor, urmau probele scrise (română, matematică sau latină, limbi străine). Subiectele acestor probe erau alcătuite, pe baza unei programe, de către membrii comisiei (fiecare, în dreptul specialității sale, propunea 3 subiecte, din care se trăgea la sorți unul singur); în două sau trei zile membrii comisiei corectau lucrările, afișau rezultatele și listele celor admiși la oral (doar cei cu note de peste 5). Mai departe, examenul oral consta în evaluarea a 10 sau 15 candidați pe zi, la toate materiile: română, matematică, istorie, geografie, fizică și chimie (o singură specialitate), științe naturale, limba străină (franceză, engleză sau germană), latină, filozofie – o medie de 5 sau peste 5 asigura promovarea oralului, chiar dacă un candidat putea lua mai puțin la una sau mai multe materii.

Ca și în prezent, bacalaureatul era promovat dacă se obținea cel puțin nota 6.

Atitudinea lui Ion Barbu / Dan Barbilian provoacă iritare în rândurile comunității sibiene; Raportul președintelui de comisie descrie amploarea pe care a luat-o bacalaureatul în presa locală. Identificând un articol în ziarul „România nouă” de la Cluj, condus de fruntașul țărănist Zaharia Boilă, am reprodus și punctul de vedere al părinților, precum și atitudinea lor denigratoare la adresa corpului profesoral.

Epilog

Raportul lui Dan Barbilian are urmările așteptate; anul școlar 1937/1938 debutează cu o serie de inspecții școlare, efectuate de directori din minister, la materii precum româna, latina, matematica, științele – dar și la religie sau muzică, fiind implicați aproape toți profesorii cu materii de bacalaureat. În Anuarul liceului „Lazăr” din 1937/1938 se consemnează unele „Schimbări în corpul didactic” (p. 163), directorul Gh. I. Nicolescu, alături de adjunct, fiind înlocuiți de la 15 octombrie 1937 – practic, la începutul noului an școlar, imediat după aceste inspecții.

Bacalaureatul din 1938 nu aduce mai mulți promovați: în sesiunea de vară sunt 18, iar în cea de toamnă, 33; printre aceștia din urmă, cu nota 6, și Stoica Mircea, candidatul pentru care s-a încercat influențarea sesiunii din vara lui 1937. Traian Cucuianu, profesorul de matematică ce a vrut să îl „ajute” pe acest elev, ocupă ulterior diferite funcții și atribuții în comisiile școlare din cadrul liceului, iar fostul director semnează rapoarte în calitate de secretar, așa cum se poate constata din Anuarul amintit.

Cu toate acestea, indignarea lui Ion Barbu / Dan Barbilian a fost salutară, oferind o foaie de temperatură atât pentru relațiile din cancelariile patriei (interbelice), cât și un indice al firii vulcanice a poetului.

Notă asupra redactării:

Atât în reproducerea Raportului lui Ion Barbu, cât și o notiței din ziarul „România nouă”, am păstrat grafia originală, neintervenind asupra arhaismelor ortografice, fonetice sau morfo-sintactice. Sublinierile pe text în roșu sau negru, completările poetului, au fost semnalate ca atare.

Dan Gulea

ANIC, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, dosar nr. 551/1937, f. 185-188, 4 file A4, față-verso, scrise la mașină, cu corecturi olografe de Ion Barbu / Dan Barbilian, semnat.

Raport

asupra examenului

de bacalaureat,

Comisia 32, Sibiu,

sesiunea iunie 1937

În ziua de 25 iunie, la 8 dimineața, m-am înfățișat directorului Liceului Lazăr, din Sibiu. Comisia de bacalaureat n-a putut fi însă constituită înaine de ora 12, din cauza neobicinuitelor greutăți de transport întâmpinate de unii din membri. Într-adevăr, din cei 9 membri ai Comisiei, unul venia din Galați, altul, din Bălți, doi, din Cernăuți.

Am pus în cunoștință imediat Comisia cu nouile „Instrucțiuni” date de Minister, pentru sesiunea în curs, și am procedat la examinarea actelor de scutire de taxă, ale candidaților.

Aici se așează primul incident, din cele trei sau patru întâmplate cu ocazia acestui examen. Îmi iau voia să-l povestesc aici, pe scurt, fiindcă e dătător de măsură pentru unele stări de lucruri regretabile, pe care Liceul Lazăr din Sibiu le are în comun cu alte licee provinciale: Promiscuitatea raporturilor sociale, la care se văd condamnați profesorii din provincie și care îi face câteodată să confunde interesele Școalei, cu ale particularilor.

Iată acum incidentul:

Îndată ce comisia s-a constituit, am cerut Directorului Liceului să ne dea o sală, în care să putem lucra neturburați. Directorul nu mi-a satisfăcut numai decât cererea, sub cuvânt că sala care ne este destinată nu e pregătită! Ne-a rugat să începem lucrările în cabinetul său. – Deci am procedat la cercetarea actelor de scutire. – Acest om nedelicat, însă, ca și cum ar fi aparținut Comisiei, a căutat de mai multe ori să se amestece în discuțiile noastre, pledând în favoarea scutirii unor elevi care nu erau nici săraci, nici merituoși, nici nu intrau în categoriile celor scutiți din oficiu. Am protestat împotriva acestei imixtiuni și evident, am lucrat fără a ține seamă de ea.

Dar această mică manevră, de a ne refuza sala ce ni se cuvenia (și care, am putut constata mai pe urmă, era pregătită încă din ajun) nu e singura nedelicateță de care s-a făcut vinovat Directorul. După ce ne-am instalat în sfârșit în sala noastră, Directorul a continuat să intre și să întârzie într-însa sub cele mai specioase motive. Mi-era greu să-l concediez întrucât, într-un înțeles mai larg al cuvântului, eram musafirul lui. Aceste incursiuni ale Directorului în sala Comisiei de Bacalaureat cad sub o lumină cu totul particulară, dacă menționez (cum întâmplător am aflat, abia în a treia zi de examen) că băiatul său se prezenta tocmai printre candidații la acel bacalaureat.

Cea dintâi datorie a Directorului ar fi fost, mi se pare, să-mi comunice chiar de la început situația lui de părinte al unuia dintre candidați și singur să-și interzică orice contact criticabil: fie cu membrii Comisiei, fie cu materialul mânuit numai de membrii ei.

Propunere: În mod încă mai hotărât decât până astăzi (și anume printr-o dispoziție de regulament) să se suspende autoritatea Directorului Liceului în care are loc examenul de bacalaureat, pe toată durata examenului, subordonând-o autorității Președintelui Comisiei.

În după-amiaza zilei de 25 s-a procedat la încasarea taxelor candidaților. Potrivit justificărilor din partea din dosar destinată Ministerului (în momentul de față, în posesiunea Inspectoratului Regional din Cluj) s-a încasat de la cei 101 înscriși, după îndepărtarea scutiților întregi și aplicarea jumătăților de scutiri, suma de 100.800 lei, din care 10080 au fost vărsați la 10 ale acestei luni, Serviciului Veniturilor Ministerului de Instrucțiuni, cum dovedește chitanța alăturată. O copie a listei scutiților o alătur acestui referat.

În ziua de 26 iunie, ora 8 dimineața, candidații s-au prezentat la proba scrisă de limba română.

În timpul acestei lucrări s-a petrecut al doilea incident al acestui examen, destul de agitat. Vom insista și asupra acestui incident, speculat fără scrupule de presa locală, pentru a-l mărgini la adevăratele lui proporții.

Unul din profesorii de matematice ai Liceului Lazăr, d. Cucuianu, străin de Comisie, a pătruns în lipsa mea în sala rezervată membrilor Comisiei, a sustras dintre acte fișa pedagogică a candidatului Stoica Mircea Florin, al cărui diriginte fusese, a corectat-o, schimbându-i complet caracterul (din nefavorabil, în favorabil), a pus-o neobservat la loc, stăruind apoi pe lângă Secretarul Comisiei să-i libereze (în ce scop?) o copie legalizată, după fișa astfel corectată. Pe când explicam Secretarului necompetința președintelui de a elibera asemenea copii, colegul de Comisie, profesorul P. Stati, mă previne că fișa de care e vorba poartă urmele unor corecturi proaspete și că a văzut-o cu o jumătate de ceas mai înainte în mâna profesorului Cucuianu. O relatare exactă a împrejurărilor prin care dl. Cucuianu a săvârșit această abatere gravă, o veți găsi în scrisoarea-declarație a colegului Stati, anexată referatului.

Acest incident e încă regretabil întrucât a pricinuit între mine și colegul de Comisie d. N. S. Ionescu (pe care, în urmă, am învățat să-l stimez tot mai mult, pentru felul înalt echitabil în care a știut să conducă examenul său oral) o desbatere destul de aprinsă. Dl. Profesor N.S. Ionescu, fost coleg de cancelarie cu d. Cucuianu, doria să obțină un proces-verbal mai indulgent, pentru vinovat. Într-un moment de enervare, care trebuie raportat la caracterul insolit al infracțiunei, am susținut, bătând cu pumnul în masă, un punct de vedere opus. Dl. Ionescu mi-a declarat atunci că demisionează din Comisie, dacă discuția continuă tot astfel. I-am explicat că descărcarea mea n-are nimic jignitor pentru d-sa și incidentul s-a limitat aici.

Cu toate acestea, presa locală a dat proporții interesante acestui incident. S-a afirmat că dl. N.S. Ionescu a urmărit, cu amenințările sale de a demisiona, intimidarea și aservirea președintelui. Autorul acestor insanități e un energumen; Dumitrescu, funcționar vasal și părinte al unuia dintre candidați, autorul telegramei trimisă Ministerului împotriva dlui N.S. Ionescu, cât și al acelui absurd „Memoriu al părinților celor căzuți” publicat în DIMINEAȚA din 09 Iulie, ediția de provincie, reprodus de jurnalele săsești și, în parte, de ROMÂNIA NOUĂ din Cluj, dar neajuns până astăzi la Minister. Din extrasele alăturate se poate vedea întinderea calomniei și obrăznicia comentariilor unor minoritari și provinciali, fără răspundere. Pentru respingerea, în parte, a calomniilor din „Memoriul părinților”, anexez scrisoarea-declarație a dlui prof. N.S. Ionescu.

Propunere: E de dorit ca Ministerul să obțină, pe o cale sau alta, pedepsirea funcționarului Dumitrescu cât și a redactorului provincial al DIMINEȚEI, care, cel dintâiu, a reprodus memoriul injurios. Altfel, aceste încercări de a purta atingere Autorității Școlare, vor prinde curaj și se vor înmulți.

În legătură cu punctul 2. din așa-zisul „Memoriu al Părinților”, e bine să se știe că Mircea Stoica „examinatul intimidat oral de Comisie” e însuși candidatul în favoarea căruia profesorul Cucuianu a falsificat fișa pedagogică.

Cât privește celelalte acuzații ce mi se aduc mie, personal, sau celorlalți membri din Comisie, mă refer la Răspunsul ce am înmânat Ministerului, în legătură cu reclamațiile Consistoriului Regnicolar Săsesc și la scrisoarea dlui N.S. Ionescu.

Țin să adaug că atmosfera care ne-a întâmpinat chiar de la sosirea noastră în Sibiu, a fost un amestec de panică și suspiciune. Localnicii și îndeosebi sașii declarau în toate părțile că o Comisie geograficește atât de disparată: compusă din membri fără nicio legătură între ei, aduși din toate colțurile țării, sustrași deci oricărei influențe locale, nu poate fi decât o expediție de pedepsire, organizată de Centru împotriva Sibiului, din motive politice!

În după-amiaza zilei de 26 a urmat proba scrisă la Franceză. A doua zi dup-amiază au urmat tezele la Matematice și Latină. Pentru detalii, să se vadă procesele verbale respective, din partea din dosar destinată Ministerului.

În ziua de 20 iunie, seara, am procedat la întrunirea notelor dela aceste lucrări scrise și la desfacerea numelor candidaților. Rezultatul a fost, într-adevăr, dezastruos.

Din 101 teze, au fost cotate:

46, la Română, cu note între 2-4

12, la Franceză, ”…..”…..”…..”2-3

30, ”…….”……”…..”…..” cu nota 4

Din 54 teze, la Latină, au fost cotate:

2, cu nota 3

9, ”….”….” 4

Din 37 teze la Matematice, au fost cotate:

7, cu nota 3

9, ”….”…..” 4

Aplicând normele de triare din regulament, din 101 candidați numai 46 au putut fi admiși la oral.

E adevărat că slăbiciunea candidaților respinși e spăimântătoare. În răspunsul la Raportul Consistoriului Regnicolar, am avut ocazia să reproduc câteva lucruri enorme, din lucrările de limba română ale candidaților sași. Cred că e drept să înregistrez aici unele originalități ale tezelor de Franceză, de astă dată ale candidaților români:

Patria e aducerea aminte

Traducere: „La patrie et la mémoire…”

Mugetul vitelor”…

Traducere: „le mugisăi des domestiques”

Patria e o maică iubitoare”

Traducere: „la patrie est une belle-mère amoureuse”!

Vina unor astfel de rezultate trebue atribuită profesorului francez, de limba franceză (Lemaître?) al Liceului Lazăr, membru al misiunei Poincaré, a cărui adevărată specialitate am auzit că e geografia! Domnia-sa nici până astăzi nu știe românește, după cum îmi spune unul din profesorii români ai Liceului și nici nu are vreo șansă de a învăța vreodată căci, alsacian după mamă, se complace în a frecventa numai cercurile minoritare din Sibiu, în disprețul populației românești. Învățământul unei limbi nu poate fi profitabil, dacă profesorul nu cunoaște limba elevilor, când nu petrece cu ei decât două ore răslețe pe săptămână.

Propunere: Să se intervină la Institutul Francez pentru rechemarea imediată a acestui profesor. Toți iubim Franța. Dar suntem în drept să-i pretindem profesori cel puțin de egalul celor români. Surplusul, ea și-l poate plasa ori când în Maroc și Alger. Mai ales avem tot dreptul să refuzăm profesori francezi filo-saxoni și antiromâni, cum e cazul acestui neverosimil misionar!

Tezele la Matematice, în general mai bune decât tezele la Franceză și Română, cuprind și ele câteva particularități: mulți elevi nu au noțiunea de „invers proporțional”, sau cel puțin nu știu s-o recunoască pe un exemplu. De asemenea, calculul formal nu-l stăpânesc. Materia din anii mai vechi n-au revăzut-o pentru examen, așa încât o teză de geometrie elementară sau mecanică ar fi provocat și mai multe căderi (am dat o teză de geometrie analitică).

În zilele de 30 Iunie, 1 Iulie, 2 Iulie s-a ținut oralul.

Cu toată triarea prin probele scrise a candidaților, contactul cu ei, la oral, a fost în cea mai mare parte decepționant.

La Română: expunere aproximativă, neformată, plină de „chiaguri” ale unui jargon de tineri mahalagii (exemple: „care acesta”, „cel mai superior”, „cel mai principal”). Totdeauna, tendința de a se sustrage de la o definiție abstractă și de a produce, în schimb, un exemplu.

Numai doi candidați știau să recite versuri. Ceea ce e mai curios, fetele din această parte a locului, mai toate fiice de preot, vădesc pentru poezie și literatură în general, un dispreț, pe care nu-l întâlnim, desigur, la fetele de magazin! La observarea mea că mințile lor nu sunt deschise frumuseților liricei noastre, candidatele mi-au răspuns destul de impertinent că „poesia nu le place, preferă proza”. La o mai de aproape cercetare „preferințele lor prozaice” se reduceau la câteva suvenire de manual…

De prisos să mai spunem că niciunul din candidați nu adâncise un autor și nu citise pe ceilalți 14, ceruți de regulament.

În asemenea condiții afirm că, în bună dreptate, aproape niciunul din candidați nu merită să promoveze la acest examen. A trebuit să ne gândim însă la marea vină a profesorilor și să ne ferim de a lovi prea aspru în candidații, victimele lor.

La Franceză: Afară de una sau două domnișoare, candidații aveau o pronunție arbitrară, neinteligibilă. Dovedeau o reală necunoaștere a scriitorilor comentați, totul reducându-se la reminescențe de clasă și la ceea ce le este servit, de obicei, de manualele de pregătire pentru bacalaureat.

Versurile, trecute în proverbe, ale atâtot clasici, versurile-incantații ale lui Racine, declar că nu mobilau niciunul din micile capete transilvane, asupra cărora a trebuit să statuăm… Abia ici și colo, o strofă dintr-o fabulă de La Fontaine, învățată prin clasa a II-a, când încă obișnuiau să-și facă datoria.

Încolo, o urâtă sălbăticie: unul din candidați pronunța în mod sistematic „Racin”, în loc de Racine.

La Matematice: Ignorare a geometriei elementare (atât în plan, cât și în spațiu). Geometria analitică și trigonometria, mai bine. N-am impresia că teoria ecuațiilor a fost făcută cum trebuie la liceele Lazăr și Brukenthal. Lipsă totală de coordonare a cunoștințelor.

La Istorie, Geografie, Filosofie, Latină rezultatele au fost mai mulțumitoare. În special la Istorie și Latină (învățământul acesteia din urmă are o lungă tradiție în Ardeal).

În urma unui astfel de examen oral, numărul de 29 de promovați, pe care conferința Comisiei din seara de 2 Iulie a găsit cu cale să-i proclame, nu va mai părea așa de inuman.

Majoritatea membrilor Comisiei au părăsit Sibiul în acea seară.

În ziua de 3 Iulie am semnat diplomele celor reușiți. Un pachet cu 80 de exemplare de diplome, 29 semnate, câteva anulate și restul intacte, cuprinzând și cele două părți ale dosarului bacalaureatului, a fost expediat Inspectoratului Regional Cluj, ca pachet de valoare. Recipisa o anexez acestui raport.

În ziua de 4 iulie dimineața, am plecat din Sibiu spre București unde în curând a trebuit să iau cunoștință de atacurile zecilor de neadevăruri, cu care indigenii urmăreau o Comisie ce înțelegea să-și facă numai datoria.

Președinte al Comisiei de bacalaureat 32 Sibiu

D. Barbilian

28 iulie 1937

Scandalul de la Sibiu. Examenul de bacalaureat – «sui generis». Din 101 candidați au reușit numai 29. Pentru d. ministru Anghelescu”, în România nouă, ziar politic independent, director: Zaharia Boilă, anul V, nr. 116, sâmbătă 10 iulie 1937, p. 6

Componența comisiei: prof. univ. Dan Barbelian (sic!), la Matematică; N.S. Ionescu, l. Română; Grigorie Cotlaru, Istorie; D. Ionescu, Geografie; Olaci, Fizico-Chimice; Săhleanu, Șt. Nat.; dna Anastasia Bădulescu, l. Franceză; Neguț, l. Latină; Petre State, Filozofie.

Secretar prof. Licu Pop, la liceul Gh. Lazăr.

Din partea părinților elevilor căzuți la examenul de bacalaureat de la Sibiu, primim următoarele cu rugămintea de a le publica în ziarul nostru:

Comisia nr. 32 de bacalaureat din Sibiu prezidată de d. prof. univ. (de matematici) dela Facultate din București B. Barbilian (sic!), care pentru prima oară a îndeplinit această misiune, secondat de către d. prof. de română dela Seminarul Central N. Ionescu, deputat liberal de Tg. Mureș, lasă în orașul Sibiu cea mai tristă amintire, de felul cum s-au comportat în timpul examenului. De altfel, s-au călcat regulamentul și instrucțiunile Ministerului de aproape toți profesorii din comisie, și anume:

D. preș. prof. de matematici fără a ține seamă de programa analitică, a cl. a 8-a, a dat la teză candidaților o problemă universitară; la protestul lor, i-a amenințat cu excluderea.

La examenul oral, d. preș. deseori lipsea din comisie înlocuindu-l d. prof. N. Ionescu, care împreună cu profesorul de Istorie Cotlaru, ironiza și jicnea candidații. Cazul candidatului Stoica Mircea petrecut în ziua de 2 Iulie. Nemaiputând suporta jicnirile ce i se aduceau, a părăsit examenul, fără a mai fi în stare de a răspunde la celalte materii.

În timpul când la examene se petreceau asemenea lucruri, d. președinte lua masa la „Împăratul Romanilor”.

D. N. Ionescu, probabil bazat pe situația politică ce deține, și-a permis a părăsi localitatea încă din seara de 26 Iunie a.c., după ce dsa terminase tezele, plecând cu ele la București pentru corectare, de unde s-a înapoiat Marți 29 Iunie, ora 10 a.m., comunicând satisfăcut la descinderea din tren unui prietin al dsal: Am trântit toți.

S-a călcat regulamentul cu întrebările dela oral, căci deși candidatul avea dreptul la 2-3 întrebări, dacă la prima întrebare nu știa sau știa prea puțin, era trântit fără a i se mai face a doua sau a treia întrebare.

Au fost candidați cari la oral nimic n-au știut și totuși au fost declarați reușiți.

Au fost candidați declarați în conferință căzuți, și a doua zi reușiți.

În seara zilei de 28 Iunie după ce s-a afișat admiterea la oral, dna prof. de Franceză a luat masa la restaurantul „Bulevard” în compania unei familii al cărui candidat era declarat reușit. De acolo împreună cu acea familie și cu alți profesori din comisie au trecut la grădina de vară „Colonade” unde au petrecut până dimineața în văzul tuturor. A doua zi la ora 8, primul candidat ascultat la oral, a fost d. cu chestia, și bineînțeles declarat reușit pe toată linia.

Lumea Sibiană a rămas cât se poate de scandalizată de felul cum a decurs bacalaureatul din acest an.

Rugăm pe d. Ministru al Educației Naționale, adevăratul părinte al școalei, să ordone o cercetare din care se va vedea că cele expuse sunt juste și pline de adevăr.”