Verticalitate
Vântul bate din toate părțile
dacă știi ce gândește
nu te lăsa în voia lui
vântul are legi speciale
și se poate transforma
în uragan
chiar atunci
când vine primăvara
în urmele pașilor tăi
porniți din răscrucea drumului
fără întoarcere
Sinceritate
Copiii nu cunosc
ritmul ceasurilor
pe care să le urmărească
mai ales seara
când se întorc
de la joacă
ei nu știu
nu știu că trebuie
să-i legene somnul
odihna lor
e un joc de șotron
chemările la prânz și cină
sunt doar răgazuri
ale unei căprioare hăituite
Umbra pașilor
Am iubiri peste tot
prima iubire se află într-o stea
fixată pe cerul satului
unde m-am născut
plecată din privirea mamei
când mi-a auzit întâiul țipăt
apoi au venit alte iubiri
nenumărate
rămase răstignite
în gânduri
acum le-am slobozit
când am făcut contract cu cerul
să mai calc un timp
țărâna pământului
chemându-mă prietenos
să îi dau umbră
din pașii mei
m-am bucurat
și am presărat din belșug
umbra pașilor mei
cu gândul la iubire
văzută peste tot
de la râul copilăriei
până la Dunăre
de la pulsul inimii mele
până la respirația prietenilor
adunată în catedrale
construite din cuvinte
în numele neuitării
Asemănări
Când plângem
ne rușinăm ca între bărbați
întorcându-ne privirile
într-o parte
precum pescarul
când își scoate năvodul gol
aruncat pentru ultima oară
sub ochii femeii umeziți
așteptând flămândă
pe mal
Zboruri pentru viață
Câmpul din fața casei mele
adună pâlcuri de păsări
răstignite în foame
scormonesc pământul
cu ghearele
cu pliscurile
până când semințele de ierburi
înverzesc în gușile lor
trezind clorofila
din rădăcinile ruginite
se dilată ochii păsărilor
oprite din zboruri
să își caute viață
în lutul adormit
de vraja iernii
Prin alte lumi
Somnul meu adună alte lumi
mă împart în universul zilei
și universul nopții
nu știu alții cum sunt
dar eu am două vieți
am prieteni în lumile nopții
cu care beau cafeaua
și mă bucur cu ei
la porțile stelelor
deschise larg de îngeri
când venim din timpul zilei
să povestim întâmplări
din lumea ei
se adună în jurul nostru
mulțimi de oameni
venind de nu știu unde
nu i-am văzut niciodată
pe timpul zilelor
vorbesc cu ei
mă salută fluturând pălării
deasupra capetelor
le răspund prietenește
de unde atâta lume
plimbându-se prin somnul meu
de unde atâtea imagini
pe care lumina zilei
nu le sfințește sub soare
e o dilemă pentru mine
îi descos înțelesurile
în vârtejul uimirii
crezând în mine
că sunt născător de vieți
altfel de unde atâta lume
adunată în adormirea mea
sub valurile nopții
care mă ține treaz
în somn