Lui Toma George Maiorescu
Scriu cu litere diforme nesigure ezitante
asemeni unor coarne bourești de melc
care ies tremurând de sub o piele de culoarea murei
să înlocuiască ochii din care a dispărut plânsul
dacă nu plângi înseamnă că nu mai ești viu
e ca și cum ai trăi retras în metaforă sau comparație
să joci cât sunt ziua și noaptea de mari șotron de unul singur
fără să ai ce să-ți reproșezi
ah viață de bătrân mai pofticioasă decât a unui copil
ce poftește lapte de pasăre
dă-mi doi ochi cu care să plâng
vreau o dovadă sigură că trăiesc
și inventez din când în când dialecte
în limba privighetorii