patriotică
ia priviți ce frumos cad frunzele toamna și ce frumos cresc mugurii primăvara
și ce frumos cresc copilașii prin leagăne și ce frumos se fac mari
și încep să știe și încep să creadă cam tot ce le spun ticăloșii și derbedeii
și cât de frumoși sunt ei așa rași în cap și amenințători ca o ceată de sălbatici
și
și mai ce și mai ce întreba el mirat
și nimic spusei văzându-i pe câțiva că se și îndreptau spre mine
cu priviri furioase și răngi în mâinile drepte
și nimic și nimic strigai dar în zadar ei m-au ajuns
și vai de capul lor a fost când ne-am ciocnit
că tot ce credeau ei s-a spulberat și s-a făcut pulberea în care ne vom întoarce
iar ei nu-și dădeau seama ce se întâmplă de ce nu are efect nici ranga nici pumnul
nici înjurătura neaoșă de mamă
(tații sunt cruțați de asta ar fi prea complicat prea complicat)
și astfel am mers noi mai departe pe drumuri care nu se mai întâlnesc niciodată
deși nu sunt tocmai paralele
ei tot mai cred
tot mai cred
tot mai cred ce li se spune în campaniile electorale
și tot se mai bat cu cei care nu cred pentru că sunt pățiți
și tot mai urmează calea cea rea
crezând că e cea bună
ia priviți ce frumos cad frunzele toamna și ce frumos cresc frunzele primăvara
și ce frumos cresc pruncușorii prin copăi acolo departe în maramureșul istoric
și ce frumos creeesc bisericile în patria noastră fără spitale și fără școli
și fără minte fără minte fără minte
dar cu oase de pupat și stat la coadă ca altădată la tacâmuri de pui
derbedeilor
corcituri spurcăciuni nefericiți endemici și purtători de putreziciune
asta sunteți
sau ați fost odată în cazul în care nu mai sunteți deloc
picioare uitate în marș forțat spre o lume mai bună
un bec stins de pe partea cealaltă mi se aprinde în cap
și totuși nu mai înaintez decât în genunchi
ale cui sunt
ale cui vor fi toate astea peste câteva secunde apărute așa din senin
te întrebi
dar tu te uiți la mine ca la un gol în aerul dinaintea noastră
dar eu vă văd corcituri spurcăciuni cum veniți încoace
și-ncolo vă duceți
călcându-ne pe capete
și pe inimi cu voioșie grețoasă
și cu liniștea dinainte de furtună în ochi
picioare uitate în marș forțat ale unor corpuri care nu mai există
s-au stins și ultimele luminițe de pe la capetele celeilalte lumi
ale cărei începuturi nu se mai văd
numai noi înaintând așa ca prin ceață jumătate oameni jumătate șchiopi
și eu adresându-mă mie și imaginilor mele desenate în aer
demult
și uitate acolo
astfel
corcituri spurcăciuni gunoaie et cetera et
cetera cu care cântau cândva frații petreuș în maramureșul
erei trecute
care vine mereu vine mereu calcă totul în picioare (le ei) putrede
nemaivăzute nemaiauzite nemaipipăite
ne mai? ne mai?
ne mai
text vesel despre o lume tristă
în dimineața aceea mă trezisem cu un ceas mai devreme
și mi se părea că sunt exagerat de bine dispus
de unde toate astea mă întrebam doar luuumea
e la fel de tristă și de nefericită ca și ieri ca și alaltăieri
ca și mâââine
pe urmă se făcu deodată lumină și aflai primele știri
kim jong un ceruse astă noapte azil politic în coreea de sud
putin îi ceruse lui trump dar și theresei may cam același lucru
juca și el ca omul la două capete
celei din urmă i-a și spus cu o voce tremurătoare
și cu semnul întrebării în coadă
may I
toate se petrecuseră în timp ce dormeam dus
și nici nu visam ce-o să aflu a doua zi adică în dimineața
despre care vă spun
ba mai mult istoria însăși se rescria rapid și radical
sub ochii mei
și în urechile mele mirate dar încă ciulite
hitler i se predase lui eisenhower încă din 1942 de teamă să nu
cadă în brațele lui iosif visarionovici
franco își părăsise dictatura și devenise un democrat convins în
țara de foc
despre lenin ce să vă mai spun că ăsta nici nu existase
iar palatul de iarnă era tot pe malul nevei sau pe-aproape
nu mai țin minte n-am fost acolo decât o singură dată foaaarte
demult
numai stalin trona la kremlin momâie de ceară
încă și-n ziua aceea
la vreo câteva decenii de când se anunțase că gata s-a dus
plângeți băieți plângeți fete plângeți babe moși strămoși
gata cu și gata cu
încet-încet mă trezeam din somn cu aceste știri
probabil plăcute
și ascultam altele care nu mă înspăimântau încă
în locul lui kim în locul lui lenin
în locul lui hitler în locul lui putin
în locul lui franco în locul lui erdogan erau acum numai
democrați
fiecare dintre luptătorii pentru democrație de până atunci
punea mâna pe putere în cartierul lui și se bătea să și-o
extindă
era o luptă față de care aia de clasă nu fusese decât
o joacă de copii
și uite așa câte zece o sută o mie
de dictatori izvorâți din pământ din iarbă verde le luau locul
azilanților proaspăt plecați
toți acei propagatori de principii toți acei mari intelectuali
democrați
toate acele figuri luminoase venerate democrate
ale patriilor noastre
le luau pe față locul celor pe care îi convinseseră să plece
pe la vecini sau chiar mai departe
într-un exil aurit
iar eu m-am culcat la loc și de-atunci dorm neîntors
mai ceva decât prințesa aia adormită din pădurea nu știu cum
pentru că pe mine nu are cine să mă mai trezească
niciodată
(cu vreun sărut neliberconsimțit)
vi se pare că ăsta e un text vesel?
mie nu