Opera Comică pentru Copii poate fi socotită și ea un fel de țară a minunilor, judecată după felul cum reușește să scoată mereu premieră după premieră, cu spectacole de operă și de balet. Ultima creație ieșită la iveală, este o poveste dansată, Alice în Țara Minunilor, după Lewis Carroll, pseudonimul scriitorului englez Charles Dodgson. Dacă mulți coregrafi din Anglia, din Statele Unite și din Australia au fost atrași de acest subiect, la noi în țară spectacolul de balet cu Alice în Țara Minunilor este o premieră absolută. Și numai atât, dar această montare este și o încântătoare și originală creație, datorată atât coregrafei Corina Dumitrescu, cât și creatoarei costumelor Bogdana Pascal, costume ce pot fi apreciate ca opere de artă în sine. Cele două creatoare au mai avut o colaborare tot atât de reușită, în spectacolul Jack și vrejul de fasole, tot la Opera Comică, și este deosebit de plăcut ca la fiecare reîntâlnire cu artiști pe care îi apreciezi șă ai un nou prilej de bucurie.
De-a lungul anilor am avut prilejul să urmăresc marile creații interpretative ale Corinei Dumitrescu, ca primă balerină la Opera Națională București, de la cele pur clasice din Lacul lebedelor sau Frumoasa din pădurea adormită, până la cele neoclasice moderne din Anna Karenina și Roșu și negru , sau la cele contemporane din Tango și Radio and Juliet. Dar ceea ce m-a încântat cel mai mult când am început să-i urmăresc și creațiile coregrafice a fost faptul că merge pe o linie proprie, modernă. Faptul nu este de mirare, dacă ne reamintim că la venirea coregrafului francez Dominique Bagouet la București, la începutul anilor 1990, în cadrul programului La Dance en Voyage, Corina Dumitrescu, alături de dansatorul de dans contemporan Florin Fieroiu, a pus deplin în valoare creația de factură contemporană a lui Bagouet. Drumul era deci deschis și pe acest drum a mers, de la numerele de recital pe care le-a creat, până la spectacolele sale ample, precum cel recent cu Alice în Țara Minunilor. Ceea ce este încântător în acest ultim spectacol este că cele două artiste, coregrafa și creatoarea costumelor, în strânsă conlucrate cu scenograful Vladimir Turturică, au reușit să evoce atmosfera de basm fantastic a acestei povești, în care cele mai năstrușnice și chiar absurde situații puteau părea copiilor întru totul posibile și reale. Ingeniozitatea realizatorilor a reușit să sugereze cum Alice descrește sau crește nemăsurat, cu ajutorul decorurilor, care și ele se micșorau sau creșteau, devenind la un moment dat o succesiune de uși enorme. Coregrafa și-a găsit în Eliisa Nenonen interpretă potrivită pentru Alice, fetița capabilă să se minuneze fără să se sperie de toate întâmplările ciudate prin care trece. Și toți ceilalți interpreți au intrat deplin în pielea personajelor, personalitatea lor distinctă fiind creată mai întâi de costume și modelată apoi de mișcarea modernă ce li s-a dat, mariată cu puțină pantomimă, dansantă și ea. Giovanne Frota în Iepurele Alb, Andreea Soare în Regină, Vicențiu Popescu în Rege, Emily Fung în Ducesă, Adam Davies în Pălărier, Marius Dura în Iepurele de Martie, Pedro Lobato în Valetul de Cupă, Levente Szasz în Peștele în livrea, Taiga Ueno în Broasca în livrea, Mircea Ioniță în Bursuc, Diana Năstase în Bucătăreasă, Ștefăniță Tănase în Bebelușul Porc au fost la fel de convingători și ne-au introdus deplin în lumea acestei povești, la fel ca și Andreea Mirea în Șopârlă, Ionuț Picincu în Șoarece, Pedro Lobato în Rac, Cătălin Țârcovnicu în Vultur, Critian Danu în Papagal, Cristina Babalac în Dodo și Sabina Chirilă în Bufniță. La toți cei amintiți se adaugă curtenii reginei, care erau Cărți de joc, apoi păsările Flamingo cu care se juca cricket, Omida formată din șapte înterpreți și cei șapte Iepuri și cei trei Grădinari – toți interpretați de ansamblul de balet al Operei Comice. Artiștii au fost atât dansatori cât și actori. Liniei de dans contemporan, de o remarcabilă bogăție, fantezie și spontaneitate a mișcărilor și a pașilor de legătură, li s-au adăugat, când și când, unele sărituri sau turații clasice și expresii vocale onomatopeice și cu toții au reușit să sugereze scenic fantezia nebună a lui Lewis Carroll, din această poveste. Unicul personaj evocat doar prin proiecție, a fost pisica vorbitoare din Cheshire, care o îndrumă pe Alice spre casa Pălărierului, iar singurul moment ușor trenant, cu prea multă pantomimă a fost către final, în grădina palatului Reginei de Inimă Roșie, moment înviorat brusc, imediat ce pe scenă a reînceput dansul. Pătrunderea în lumea magică din Țara Minunilor, ca și revenirea în lumea reală se petrecea pe aripile visului, sugerat prin proiecții turbionare care purtau personajul în adâncuri sau îl scoteau la suprafață.
Corinei Dumitrescu îi aparțin nu numai regia și coregrafia ci și conceptul și colajul muzical, editat audio de Antonel Oprescu, după Blue Island Productions – Horea Pascu. Este vorba deci de o implicare pe mai multe planuri a coregrafei în această creație, rezultatul fiind o operă împlinită și de aceea sperăm să o vedem cât mai curând punând spectacole nu numai pe scena Operei Comice pentru Copii, ci și pe scena Operei Naționale București.