Răsfoind revistele, „Orizont”

În Orizont (nr.1), Cristian Pătrășconiu îi provoacă pe mai mulți autori literari, întrebându-i: Cărui personaj de roman v-ar plăcea să-i luați un interviu. Ce l-ați întreba? Răspunsurile sunt de urmărit. Noi ne oprim la alegerea lui Adrian Lesenciuc: acesta mărturisește că ar prefera să stea de vorbă cu „soția medicului oftalmolog (câtă ironie!) din Eseul despre orbire al lui Jose Saramago.“ Tot în Orizont, Vladimir Tismăneanu îl evocă pe N. Steinhardt: „Karl Jaspers spunea că există oameni care dau măsura umanului. Unul dintre aceștia a fost Nicolae Steinhardt. Într-un timp al haosului moral, al abrogării distincției esențiale dintre Bine și Rău, ori mai precis a falsificării Binelui (Vladimir Soloviev), al lagărelor de concentrare și al camerelor de tortură, N. Steinhardt a demonstrat că libertatea și fericirea sunt inseparabile.“ Am citit cu plăcere și textul lui Ciprian Vălcan despre Muhammadu Buhari: „Ajuns pentru prima dată conducător al Nigeriei în urma loviturii de stat din 1983, Buhari a fost sfătuit să deschidă țara influențelor din exterior pentru a dobândi bunăvoința marilor puteri occidentale. În circumstanțe obscure, în preajma lui au ajuns o grămadă de escroci și aventurieri din aproape toate părțile globului. Celor mai mulți dintre ei li s-a făcut vânt după doar câteva săptămâni, fiindcă îl plictisiseră de moarte. Fără ca nimeni să-și poată explica ce s-a întâmplat, în cele din urmă a fost păstrat un singur străin, un tânăr regizor japonez, care a devenit sfetnicul său de taină. Vrăjitorii nigerieni au început să murmure că străinul e un vrăjitor cu puteri mari care i-a făcut farmece de nedezlegat bunului Buhari.“ Acest număr al revistei timișorene e de citit: există în paginile sale și alte pepite jurnalistice, precum cele semnalate în nota noastră.