S-a stins din viață Mioara Apolzan (1944-2019), critic, istoric literar și prozator. Licențiată a Facultății de Filologie din Cluj și Dr. în filologie al Universității din București, a fost vreme de un deceniu cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“. S-a remarcat prin contribuții valoroase la lucrări colective: Dicționar de termeni literari (1976), Literatura română contemporană I Poezia (1980), Atitudini și polemici în presa literară interbelică (1984) și altele. A debutat în Revista de istorie și teorie literară în 1968. A colaborat la România literară, „Luceafărul“, „Steaua“ și la alte publicații importante. Debutul editorial și l-a făcut cu Casa ficțiunii. Romane, romancieri din deceniul opt (1979), urmat de Destinul unei publicații. Revista fundațiilor regale (1983), o monografie, prima și ultima a cunoscutei reviste, al cărei titlu cenzura l-a ciuntit. Adjectivul regale, totuși esențial, a fost omis de pe copertă. Ciuntită a fost și ediția H. Bonciu din 1984. În 1980, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, a cărei membră a fost. Chiar și după ce s-a pensionat de boală, cu treizeci de ani în urmă, a continuat să scrie: un volum de proză scurtă intitulat Carte de identitate și romanul O vară cu Maia, original și puternic amestec de ficțiune și memorialistică. I-au comentat cărțile Laurențiu Ulici, Mircea Mihăieș, Al. Călinescu, Mircea Scarlat, Dan C. Mihăilescu, Al. Săndulescu, Monica Spiridon, Ioana Pârvulescu, Mircea Anghelescu și Nicolae Manolescu. La dispariția Mioarei Apolzan, regretul tuturor celor care au cunoscut-o, au lucrat cu ea sau au citit-o este imens. Dumnezeu s-o odihnească!
in memoriam Mioara Apolzan
