Lună: februarie 2019

Constantin Mateescu – 90

Cucerit de scriitura elegantă a prozatorului Constantin Mateescu, m-am pomenit, nu o dată, întrebându-mă cum se face că, din 1966 până astăzi, numeroasele lui cărți nu au trezit, printre criticii care contează, interesul meritat, adică acela care oferă notorietate și inițiază un destin literar. Am găsit o explicație în felul discret în care își trăiește …

Se uită tot timpul

Dar nu pune întrebări corzile vocii îi sunt atinse de vibrațiile unui diapazon cu toate notele stinse. Învârte-O, Meștere, în jurul axului ei și fă-o să vadă ce nu se vede. Fă-o să audă ce nu se aude, ce nu se știe decât într-o altă episcopie cu ierarhul plecat din chilie: cum plânge fiul său …

Vulpescu inedit

Răsfoind unele vechi dosare, am regăsit o poezie pe care Romulus Vulpescu, colegul și prietenul meu începînd din anii studenției, mi-a dăruit-o în decembrie 1953. Autorul n-a reprodus-o în niciunul din volumele sale, cedîndu-mi astfel mie plăcerea de a o transmite posterității. Pășim alee vechi, omătuite, Prin ogivale-ncremeniri de ramuri. Copacii suie greu, din brume …

Întreit avertisment

Dacă nici trilogia lui Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului (Grasset, 2015-2017), nu merită calificativul „monumental”, înseamnă că trebuie să redefinim termenul. Primul volum al acesteia, Călăii, a apărut în traducere românească la Humanitas, în toamna lui 2018. Subtitlul cărții, „Încercare de investigație istorică”, oferă o bună cheie de lectură și se vrea, totodată, …

Ardeleanul mediteranean

Cei care credeau că despre poezia lui Adrian Popescu critica literară a spus totul, vor avea, cred, o surpriză la lectura antologiei de autor Poezii. 1971-2018. Nu numai pentru că, în chip firesc (și mai ales în cazul autorilor care, înzestrați cu con­știință critică, au un „pro­gram” propriu, încă de la debut), întregul – însumând …

Ileana – sufletul de la Spitalul „Inima Reginei”

„Mă gândisem să-i ridic o statuie de bronz într-o frumoasă grădină publică sau în curtea unei școli. Dar, ca un făcut, niciodată nu m-am gândit la un spital. Dintr-odată știam că aici, în fața mea, se afla lucrul pe care doream să-l realizez. Spitalul meu, desigur, trebuia dedicat memoriei sale! Dar nu am vrut să-i …

Despre adevăr și prietenie în istoria filosofiei

Suntem obișnuiți să ne raportăm posac și obedient la celebra sintagmă de sursă aristotelică „mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevărul”. Resimțim, din obișnuința decupajului pasajelor sonore din operele celor vechi, mai degrabă autoritatea decât contextul și fluxul în care o rostire apare, deturnându-i sau cel puțin înghețându-i sensul. Anton Adămuț a zgâlțâit …

Poezii

Povară Merg tot mai greu Creierul meu se revoltă victimă sigură a neputinței doctorul meu nu știe un leac potrivit îmi tot spune să mă împac așa cum se poate cu nedoritul meu Parkinson o speranță deșartă până la ușă drumul e o povară ce știți voi Speranța Încerc să adorm vegheată de buna mea …

Poeme de odinioară

Fără tine… Clipele bat rar, tot mai rar. Șoaptele noastre au gust de formol; Fără tine, aș putea să dispar; Va rămâne o rană pe scaunul gol. Viața, îmi spui, e o călătorie ciudată, Cu un tren fără roți, fără șine, Din care poți coborî o singură dată, Să iei o cană de apă din …

Memorii raționale

Reeditat după aproape douăzeci și cinci de ani, într-o foarte elegantă serie de autor, și integrat, cu un al doilea volum, într-o construcție autobiografică și mai amplă, Arhipelag interior de Virgil Nemoianu se compune din capitole scrise la date diferite și separate de linia adâncă a Revoluției din 1989. Cronologia scrierii nu o urmează neapărat …